Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii


Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii

Read the publication Michael Crichton Next Acest roman este ficţiune, cu excepţia părţilor reale. Cu cât universul pare mai de înţeles, cu atât pare şi mai lipsit de sens.

William James Ceea ce nu se poate este să nu facem alegeri.

  • Căutare în Editura Curtea Veche Fără adresă nu putem fi siguri că acest magazin livrează în zona ta.
  • Итак, - перебила его Николь, - вы намереваетесь разделить семьи.

Jean-Paul Sartre Prolog Vasco Borden, patruzeci şi nouă de ani, trase de reverele costumului şi îşi îndreptă cravata, în timp ce înainta pe mocheta de pluş a holului. Nu era obişnuit să poarte costum, deşi îl avea pe acesta bleumarin, special croit ca să-i ascundă silueta musculoasă.

Borden era solid, avea 1,90 metri înălţime, aproape kilograme, un fost jucător de fotbal american, care lucra ca detectiv particular şi specialist în recuperarea fugarilor.

Iar acum, Vasco îşi urmărea omul, un cercetător chelios de treizeci de ani, fugit de la MicroProteonomics din Cambridge, Massachusetts, care se îndrepta spre sala principală a conferinţei. Cei două mii de participanţi erau tot felul de persoane care aveau legătură cu biotehnica, inclusiv investitori, directori de resurse umane care angajau oameni de ştiinţă, funcţionari angrenaţi în transferul tehnologic, directori executivi şi avocaţi ai proprietăţii intelectuale.

Într-un fel sau altul, acolo erau reprezentate aproape toate companiile de biotehnica din America. Era un loc perfect în care fugarul să îşi întâlnească persoana de contact. Fugarul arăta ca un nepricopsit. Avea o faţă inocentă şi un mic smoc de păr sub buza de jos.

Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii

Mergea gârbovit şi părea timid şi inept. Dar adevărul era că fugise cu doisprezece embrioni transgenici într-un termos criogenic şi îi transportase prin toată ţara până la acea conferinţă, unde avea intenţia să îi predea celui pentru care lucra. Nu era prima dată când un cercetător ştiinţific se sătura să muncească doar pentru salariu. Şi nici ultima. Fugarul se duse la ghişeul de recepţie ca să îşi primească ecusonul pentru conferinţă şi să şi-l atârne la gât.

Vasco rămase în apropierea intrării, trecându-şi propriul ecuson peste cap. Venise pregătit. Se prefăcu interesat de desfăşurătorul evenimentului. Discursurile importante se ţineau toate în sala principală. Mărinimie sau blestem? Protejaţi-vă acum! Vasco lucra, de obicei, pentru firme de tehnologie înaltă. Mai fusese la astfel de conferinţe şi înainte. Fie erau legate de ştiinţă, fie de afaceri. Aceasta era pentru afaceri. Fugarul, pe nume Eddie Tolman, trecu pe lângă el şi intră în sală. Vasco îl urmă.

Tolman lăsă în urmă câteva rânduri de scaune şi se aşeză pe un loc liber, fără a avea pe cineva în jur. Vasco se strecură pe rândul din spate şi se aşeză puţin în lateral faţă de el.

Tânărul Tolman verifică dacă nu are mască de față japoneză pentru riduri sms, apoi păru să se relaxeze şi ridică privirea ca să asculte discursul.

Vasco se întrebă de ce. Bărbatul de pe podium era unul dintre cei mai faimoşi capitalişti din California care făceau investiţii riscante, o legendă a celor care îşi plasau banii în tehnologie înaltă, Jack B. Faţa lui Watson era proiectată pe ecranul din spatele lui, iar bronzul lui şi trăsăturile izbitor tratamentul ridurilor faciale frumoase erau mărite ca să umple camera.

Watson era un bărbat de cincizeci şi doi de ani, care nu îşi arăta vârsta, întreţinându-şi cu asiduitate reputaţia de capitalist cu conştiinţă. Acea denumire îi fusese de mare ajutor într-o serie de afaceri lipsite de scrupule; în schimb, mass-media nu îl arăta decât Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii apărea la şcolile cu finanţare publică sau atunci când înmâna burse copiilor defavorizaţi. Dar Vasco ştia că toţi cei aflaţi în acea sală se gândeau mai ales la reputaţia de afacerist dur a lui Watson.

Se întrebă dacă Watson era suficient de lipsit de scrupule ca să obţină o duzină de embrioni transgenici prin mijloace ilicite. Probabil că da. Totuşi, pentru moment, Watson era pe val: — Biotehnologia înfloreşte. Suntem pe cale să vedem cea mai mare dezvoltare industrială, de la apariţia computerelor de acum treizeci de ani.

Cea mai mare companie de biotehnologie, Amgen, din Los Angeles, are şapte mii de angajaţi. Bursele federale pentru universităţi depăşesc patru miliarde pe an, din campusurile newyorkeze până în San Francisco, din Boston până în Miami.

Navigációs menü

Oamenii de afaceri investesc în companiile de biotehnologie câte cinci miliarde în fiecare an. Tratamentele magnifice, posibile datorită celulelor stem, citochinelor şi proteonomicelor atrag cele mai strălucite talente în domeniu.

Iar cu o populaţie globală care îmbătrâneşte cu fiecare clipă, viitorul nostru este mai strălucit ca oricând. Şi asta nu e tot!

Am ajuns la punctul în care putem să-i dăm cu tifla lui Big Pharma Acele companii măreţe şi pompoase au nevoie de noi şi ele ştiu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele riduri de expresie trecutul. Noi suntem viitorul.

glovo-ul tău

Noi suntem locul în care se află banii! Prin asta atrase aplauze uriaşe. Vasco se foi pe scaun. Auditoriul aplauda, chiar şi cei care ştiau că acel ticălos le-ar fi făcut compania bucăţi într-o secundă, dacă asta i-ar fi convenit pe moment.

Unii - indiferent cât de bine intenţionaţi se cred ei - aleg să stea în calea binelui omului. Ei nu vor ca paralizaţii să meargă, refuză ca bolnavul de cancer să nu mai sufere sau ca un copil bolnav să trăiască şi să se joace. Aceşti oameni au motivele lor ca să obiecteze.

Avalansa din Retezat - Presa mincinoasa ne-a trasnsformat din salvatori in calai

Dar, oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morţii. Şi nu vor triumfa! Aplauze şi mai furtunoase. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman.

Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii

Tânărul îşi verifica din nou telefonul. Era evident că aştepta un mesaj. Şi îl aştepta cu nerăbdare.

Asta însemna oare că persoana de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost un motiv ca Tolman să fie nervos. Pentru că Vasco ştia că tânărul ascunsese undeva un termos din oţel inoxidabil, cu nitrogen lichid, în care ţinea embrionii. Nu era în camera puştiului. Vasco o percheziţionase deja. Şi trecuseră cinci zile de Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii Tolman părăsise Cambridgeul.

Agentul de răcire nu avea să dureze la nesfârşit. Iar dacă embrionii se dezgheţau, nu mai serveau la nimic. Aşa că acum, cu excepţia cazului în care Tolman avea o modalitate de a-şi reface provizia de azot lichid, era probabil nerăbdător să îşi recupereze containerul şi să îl predea cumpărătorului său.

Szerkesztő:罗马尼亚语

Iar asta trebuia să se întâmple curând. În mai puţin de o oră. Vasco era sigur. Chiar şi cele mai bune companii ale noastre se trezesc implicate în litigii inutile şi neproductive.

Jelajahi eBook

Una dintre companiile înfiinţate de mine, BioGen, din Los Angeles, este chiar în clipa aceasta în proces pentru că un tip pe nume Burnet consideră că nu este cazul să onoreze contracte semnate chiar de el. Pentru că acum s-a răzgândit. Burnet încearcă să blocheze progresul medical, dacă nu îl plătim. Un şantajist a cărui fiică este avocata care se ocupă de cazul lui.

Vor să păstreze totul în familie. Watson zâmbi şi adăugă: — Dar noi vom învinge în cazul Burnet. Pentru că progresul nu poate fi oprit!

  1. Masca de fata cu bere antirid
  2. Revizuirea serurilor anti-imbatranire
  3. Fairfield anti-imbatranire

La aceste cuvinte, Watson Selfridges anti-imbatranire aruncă amândouă mâinile în aer, fluturându-le spre audienţă, în timp ce aplauzele umpleau camera.

Oare ăsta era scopul lui? Tipul avea în mod sigur suficienţi bani ca să fie ales.

Domnul Sorin-Avram Iacoban : Mulţumesc, domnule vicepreşedinte şi domnule preşedinte de şedinţă. Astăzi, pentru stenogramă, aş dori să menţionez că am trei declaraţii politice, printre care una, cu voia dumneavoastră, o voi citi în faţa dumneavoastră. Una dintre cele mai disputate norme constituţionale este modelul de sistem parlamentar care să fie adoptat în România. Unii sunt susţinători acerbi ai unicameralismului, alţii ai bicameralismului, urmărind, într-un fel sau altul, să câştige simpatia populaţiei, fără să ofere alegătorului român date despre aceste sisteme cu avantaje şi dezavantaje, astfel încât, alegătorul român să fie în deplină cunoştinţă de cauză când optează pentru unul din sisteme. Sunt un susţinător al bicameralismului parlamentar pentru considerentele următoare, pe care doresc să le aduc şi la cunoştinţa românilor: Tradiţia democratică a susţinătorilor sistemului republican consacră bicameralismul în una din cele două forme: bicameralism egalitar adoptat şi de România prin Constituţiile din şi şi bicameralism inegalitar adoptat în general de democraţiile vest-europene.

În prezent, în viaţa politică a Americii era esenţial să fii bogat. Destul de curând Se uită şi văzu că puştiul Tolman dispăruse.

Cuvinte cheie: A

Scaunul era gol. Progresul în învingerea bolilor! Progresul în oprirea îmbătrânirii, în eradicarea demenţei, în prelungirea vieţii! O viaţă fără boli, degradare, dureri şi teamă! Cel mai mare vis al omenirii Vasco Borden nu mai asculta. Mergea în lungul rândului, spre culoarul lateral, cu ochii pe uşile de ieşire. Două persoane plecau, nici una dintre ele nu semăna cu Tolman.

Tipul nu avea cum să plece, erau Se uită în spate exact la timp ca să îl vadă pe Tolman înaintând încet pe culoarul din mijloc. Puştiul se uita din nou la celular. Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii sute de miliarde anul viitor. Cinci sute de miliarde în cinci ani! Acesta este viitorul industriei noastre şi aceasta este speranţa pe care o oferim întregii omeniri! Mulţimea se ridică brusc în picioare, ovaţionându-l pe Watson, şi, pentru o clipă, Vasco nu-l mai văzu deloc pe Tolman.

Dar numai pentru o clipă Vasco se întoarse pe loc şi ieşi pe uşa laterală în foaier, chiar în clipa în care apărea şi Tolman, clipind în lumina strălucitoare a holului. Puştiul se uită la ceas şi porni pe coridorul îndepărtat, pe lângă geamurile mari de sticlă ce dădeau spre turnul din cărămidă roşie al clopotniţei din San Marco, recreate de hotelul Veneţia şi luminată puternic în noapte.

Se îndrepta spre zona piscinei sau poate spre curte. La acea oră din noapte, acele spaţii erau pline de lume. Vasco se ţinu aproape. În sala de conferinţe, Jack Watson se fâţâia încolo şi-ncoace, zâmbind şi făcând cu mâna mulţimii care-l aclama. Exact doza corectă de modestie.

Rick Diehl pufni dezgustat, privindu-l. Diehl era în spatele scenei, urmărind totul pe un mic monitor alb-negru.

Diehl era directorul executiv de treizeci şi patru de ani al lui BioGen Research, o companie nou-înfiinţată din Los Angeles, iar acel spectacol al celui mai important investitor extern al lui îl umplea de nelinişte.

Pentru că Diehl ştia că, în ciuda caracterului plăcut afişat şi a articolelor din presă cu copii negri zâmbitori, în realitate, Jack Watson era un adevărat ticălos.

Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii

Diehl acceptase finanţarea din partea lui Watson cu foarte multă reţinere. Îşi dorea să nu fi avut nevoie de ea. Soţia lui Diehl era bogată şi el înfiinţase BioGen cu banii ei. Prima lui acţiune ca director fusese să liciteze pentru o linie de celule ce fusese brevetată de UCLA.

Era aşa-numita linie celulară Burnet, dezvoltată de la un om pe nume Frank Burnet, al cărui organism producea nişte substanţe chimice puternice de luptă împotriva cancerului, numite ciochine. Costul testelor clinice începea de la un milion de dolari şi creştea rapid până la zece milioane, fără să mai pună la socoteală costurile suplimentare şi cheltuielile de după scoaterea pe piaţă.

Nu mai putea să se bazeze doar pe banii soţiei. Avea nevoie de finanţare externă. Acela fusese momentul în care descoperise cât de riscante erau considerate citochinele de către capitaliştii investitori. Multe citochine, de exemplu interleuchinele, avuseseră nevoie de ani de zile ca să iasă pe piaţă. Şi despre multe altele se ştia că erau periculoase, chiar mort ale pentru pacienţi.

Iar apoi Frank Burnet intentase proces, stârnind îndoieli Accidentele de avalanșă elvețiană împotriva îmbătrânirii dreptului de proprietate al lui BioGen asupra liniei celulare. Diehl avea probleme chiar şi să-i convingă pe investitori să se întâlnească cu el. În cele din urmă, fusese obligat să îl accepte pe zâmbitorul şi bronzatul Jack Watson.

Dar Diehl ştia că Watson îşi dorea, nici mai mult nici mai puţin, să preia BioGen şi să se descotorosească de Rick Diehl fără să clipească. Fantastic discurs! Mă bucur că ţi-a plăcut.