Alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii, Kinetoterapia in Geriatrie PDF | PDF


Majoritatea autorilor consideră vârsta de 65 de alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii ca reper pentru alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii ultimului ciclu al vieţii, bătrâneţea. De-a lungul timpului ştiinţa a căutat să găsească căi de întârziere a instalării bătrâneţii, care, urmând legităţile vieţii, constituie un fenomen natural ce nu poate fi înlăturat. Interesul pentru cunoaşterea şi înţelegerea fenomenului sunt foarte vechi, dar, cercetarea propriu-zisă a început după anul După acest congres au început să apară instituţii specializate atât pentru investigaţie ştiinţifică cât şi pentru tratament.

Secolul XX a înregistrat o creştere a longevităţii, fapt care a sporit interesul pentru cercetarea schimbărilor care se produc în ultima parte a vieţii. În ţările alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii, durata medie de viaţă este de 70 de ani la bărbaţi alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii de 75 de ani la femei, dar un număr important de persoane trăiesc până la 85, 90 de ani şi peste această vârstă.

Procesul de îmbătrânire se caracterizează printr-o interacţiune şi o interinfluenţă între schimbările psihice şi cele biologice. Modificările psihice au o mare importanţă în instalarea vârstei a III-a, din acest punct de vedere ciclul bătrâneţii nu este omogen.

Cercetările au relevat prezenţa mai multor stadii între care există diferenţe semnificative. Tinca Creţu, 1. Stadiul de trecere, de le 65 la 70 de ani caracterizat prin pensionare, este destul de bine acceptat de multe personae, vârstă la care au încă rezerve fizice şi intelectuale, chiar dacă îşi pierd identitatea profesională recunoscută.

Unii autori susţin idea că societatea pierde foarte mult prin neutilizarea disponibilităţilor vârstnicilor, experienţei profesionale şi aptitudinilor pentru domeniul în care au activat. Babor crema fata —. Unii dintre aceştia îndeplinesc chiar şi temporar diferite activităţi de muncă, dar, cei mai mulţi se dedică activităţilor casnice, culturale sau educaţionale familiale, ajutând alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii tinere, rămânând activi şi folositori.

În ansamblu, acest stadiu nu afectează foarte mult persoanele respective. Stadiul primei bătrâneţi. Vârsta între 70 — 80 de ani, reprezintă stadiul primei bătrâneţi, care se caracterizează prin diminuarea calităţilor fizice şi psihice antrenând reducerea activităţilor, a relaţiilor, obligând persoanele de această vârstă să-şi reevalueze posibilităţile şi să-şi îngrijească mai mult sănătatea. În lipsă afecţiunilor majore, viaţa lor alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii relativ normal.

A doua bătrâneţe este considetată perioada între 80 şi 90 de ani. Aceasta este caracterizată prin scăderea accentuată a capacităţilor fizice şi psihice. Modificările în plan afectiv sunt importante, de multe ori determinate de singurătate, de pierderea partenerului de viaţă prin deces. În multe cazuri apare dependenţa privind problemele curente de viaţă.

Dificultatea este însemnată atât pentru bătrânul în cauză, dar şi pentru familie, vârsta marii bătrâneţi impunând o supraveghere aproape permanentă din partea celorlalţi. Modificările în plan biologic la bătrâneţe Programul zinic de viaţă al bătrânului suferă o serie de schimbări pe măsură ce se înaintează în vârstă. Ţesutul osos — suferă pierderi osteoporoza apărând frecvent fracturi periculoase. Scade mobilitatea articulară, mişcările sunt din ce în ce mai greoaie şi limitate ca amplitudine.

Dantura se deteriorează şi se pierde producând modificări ale fizionomiei, dificultăţi de hrănire şi de vorbire. Ţesutul muscular înregistrează modificări ale structurii proteice şi ale funcţionalităţii.

Ziua internaţională a persoanelor vârstnice, sărbătorită în 1 octombrie

Încă din perioada de adult, tonusul muscular începe să scadă, la bătrâneţe acesta se diminuează şi mai mult. Mersul capătă aspecte specifice, mişcările mâinilor devin mai lente anti-imbatranire vindeca James Forsythe nesigure.

Se înregistrează scăderi ale funcţionalităţii musculaturii şi sistemului digestiv şi respirator. Aparatul circulator se modifică în sensul trivia anti-imbatranire proces de îngroşare a pereţilor vaselor sangvine, sporind pericolul de infarct.

alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii

La bătrâneţe apar modificări ale activităţii inimii, între care HTA şi cardiopatiile sunt cele mai frecvente. Aparatului respirator - modificările se produc în sensul unei respiraţii mai superficiale care determină diminuarea oxigenării întregului organism şi apariţia frecventă a unor îmbolnăviri bronşite, emfizem pulmonar.

Aparatul digestiv înregistrează scăderea secreţiilor unor glande salivare, gastrice, pancreatice, hepaticeprecum şi scăderea capacităţii de absorbţie la nivelul intestinului subţire.

alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii

Sitemul neuroendocrin manifestă o tendinţă de depăşire a limitelor în funcţionarea diverselor glande se diminuează activitatea tiroidei, poate creşte activitatea suprarenalelor cu repercursiuni asupra HTA şi sclerozarea vaselor sangvine. La nivelul sistemului nervos central SNC se produc modificări importante. Greutatea creierului scade, deasemenea se pierde un număr important de neuroni.

Vremea rece poate accelera arderea grăsimilor în timpul activitățiilor fizice? [studiu]

Mobilitatea proceselor de excitaţie şi inhibaţie scade, apare latenţa crescută la evitarea răspunsurilor la excitanţi complecşi. La acest nivel se mai constată o încetinire în activitatea sistemului simpatic şi parasimpatic, se produce o aplatizare a sciziunilor şi circumvoluţiunilor creierului.

Sistemul imunitar — scăderea imunităţii la vârstnici predispune la numeroase boli infecţioase şi diverse neoplasme. Modificările imunitare umorale se caracterizează prin creşterea autoanticorpilor şi scăderea răspunsului anticorpilor la antigenele străine.

Toate aceste aspecte prezentate anterior, legate de funcţionalitatea deferitelor sisteme şi organe sunt diferite de la persoană la persoană, în funcţie de caracteristicile ereditare şi de modul de viaţă avut anterior acestei etape.

Fontaine,p. În afară de modificările funcţionale interne, se remarcă şi o serie de modificări externe ale organismului.

Postura corpului suferă modificări, uneori se produce o gârbovire progresivă. Siguranţa şi ritmul mersului se diminuează.

BENEFICIILE ALERGĂRII

Apar ridurile şi se accentuează trăsăturile feţei, dantura deteriorată modifică simetria feţei, părul albeşte, se instalează o expresie obosită a ochilor şi a feţei. Semnele îmbătrânirii apar şi la nivelul pielii care este mai subţire şi palidă, uscată, ridată şi cu pigmentaţii brune, caracteristice.

Aceste modificări afectează imaginea de sine.

Biomecanica alergarii (si cum evitam / tratam accidentarile)

Aspectele îmbătrânirii nu se produc la toţi oamenii la fel ci sunt individualizate şi personalizate. Aspecte specifice ale bătrâneţii în planul sensibilităţii şi a psihomotricităţii Bătrâneţea se caracterizează adeseori prin modificări mai mult sau mai puţin accentuate ale capacităţii psihice. Funcţiile senzoriale şi motrice la această vârstă cunosc o regresie, la început mai lentă, apoi se accentuează şi se stabilizează la valori reduse. Vederea este afectată prin scăderea acomodării cristalinului scăzând claritatea imaginilor.

Se reduce câmpul vizual, activitatea retinei se modifică apărând dificultate în diferenţierea culorilor. Persoanele în vârstă au nevoie de mai multă lumină în mediul lor, această nevoie crescând o dată cu înaintarea în vârstă.

Aparatul vizual este predispus la boli specifice cum sunt cataracta şi glaucomul, care afectează calitatea vieţii bătrânilor. Auzul înregistrează modificări lente între 65—70 de ani, sensibilitatea acestuia accentuându-se cu înaintarea în vârstă. Din acest motiv apare disconfortul în comunicarea verbală.

alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii

Şchiopu, Verza, Sensibilitatea cutanată scade de asemenea. Termoreglarea deficitară necesită condiţii mai bune în privinţa locuinţei, îmbrăcăminte mai călduroasă Fontaine, În privinţa psihomotricităţii se remarcă diminuarea progresivă a calităţilor motrice, în principal a vitezei, forţei, coordonării mişcărilor.

Deprinderile motrice legate de autoservire se păstrează suficient de bine până la vârstă înaintată în absenţa unor afecţiuni majore care le pot diminua grav. Aspecte ale modificărilor capacităţilor cognitive la bătrâneţe. Nivelul de alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii al capacităţilor cognitive, în special menţinerea acestora, este legată de acumulările dobândite pe parcursul vieţii prin solicitarea gândirii, memoriei şi comunicării, este în mare măsură determinată genetic.

La fel de importante sunt evenimentele trăite, activitatea profesională, relaţiile familiale. Toate aceste dotări şi acumulări conduc la diferenţieri, individualizări în privinţa conservării capacităţilor cognitive complexe. Memoria se modifică, apărând aspecte diferite în privinţa memoriei de scurtă durată şi memoria de lungă durată. Începând în stadiul adult, memoria de scurtă durată se diminuează, aceste pierderi accentuându-se cu înaintarea în vârstă.

Memoria de foarte scurtă durată se menţine mai bine ceea ce susţine activităţile cotidiene ale bătrânilor. Spre deosebire de memoria de scurtă durată memoria de lungă durată poate asigura păstrarea acumulărilor din timpul vieţii pentru Societatea americană anti-îmbătrânire ghr 15 mult timp Creţu Tinca, La bătrâneţe, în ceea ce priveşte acumulările noi se constată o diminuare a vitezei de reactualizare.

Gândirea şi inteligenţa după vârsta de 60 de ani tinde să scadă treptat, menţinându-se totuşi active până la vârste foarte înaintate. Se remarcă limitări ale 19 capacităţilor de demonstrare şi argumentare.

Cu toate acestea sunt cazuri în care puterea de judecată se păstrează până la vârste foarte înaintate de anivalorificând întreaga experienţă, motiv pentru care se consideră că bătrâneţea este perioada înţelepciunii. Creţu Tinca, Particularităţi ale motivaţiei şi afectivităţii persoanelor de vârsta a treia. Motivaţia şi afectivitatea bătrânilor suferă modificări importante datorită celorlalte schimbări survenite pe parcursul înaintării în vârstă.

imbatranirea fizica

Cumularea unor dificultăţi în activităţile cotidiene se reflectă negativ în plan afectiv şi motivaţional. Acestea se resimt mai bine în prima parte a bătrâneţii când apare o reactivitate afectivă crescută la schimbările mediului ambient, o tendinţă de negativizare a acestora, se accentuează labilitatea emoţională, iar manifestarea emoţiilor are forme mai primitive.

După vârsta de 70 de ani, aceste tulburări emoţionale se mai temperează, aspectele din jurul lor fiind privite sub forma unei contemplări liniştite. În această perioadă de viaţă apare înclinaţia pentru compararea aspectelor prezente cu cele trăite anterior, în tinereţe, tendinţa alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii a supraevalua aspectele trăite, reuşitele sunt evidente, pe fondul orgoliului propriu.

În situaţia în care starea de sănătate a bătrânului nu suferă modificări însemnate, acesta poate trăi sentimentul împlinirii vieţii alături de copiii săi, sentimentele parentale manifestându-se mai intens chiar faţă de nepoţi. Unii autori apreciază chiar existenţa unei perioade postparentală Bee - în care viaţa bătrânilor capătă semnificaţii majore prin asumarea rolului de bunic.

Bucuria bătrânului este legată de sănătatea şi bunăstarea proprie, dar şi de cea a copiilor şi a nepoţilor săi. Spre deosebire de aceste cazuri fericite în care bătrânii sunt mulţumiţi alături de familie, există multe situaţii în care bâtrânul suferă de boli grave şi de singurătate. Stările afective negative se accentuează atunci când partenerul de viaţă, rudele, prietenii trec alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii nefiinţă mor. Anxietatea, frustrarea, singurătatea, pierdea speranţei duc la instalarea depresiei, fiind considerate cele mai importante tulburări afective a bătrâneţii.

Slade S. Un factor de echilibru pentru aceste manifestări este legat de sentimentul religios. La acei bătrâni la care se manifestă dezadaptări, sunt inhibaţi, pesimişti, îşi pierd sensul propriei vieţi, credinţa le este un aliat intern, un sprijin pentru a accepta mai uşor toate greutăţile bătrâneţii.

alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii

Manifestarea personalităţii la bătrâneţe. Se spune că la bătrâneţe trecutul este lung, dar viitorul scurt, planurile de viaţă se simplifică, semn de înţelepciune din acest punct de vedere. În mod firesc, aspiraţiile potrivite condiţiilor prezente, previn încordările inutile, dezamăgirile, conservându-se asfel încrederea în sine.

Organizarea vieţii de familie, fără responsabilităţi sociale, conferă vârstinicului, după încetarea activităţii profesionale, posibilitatea unui trai în tihnă, să se bucure de o anumită libertate, să se relaxeze. Persoanele în vârstă, cu o stare de sănătate bună, care au posibilităţi materiale decente, manifestă interes pentru diferite activităţi culturale, vizionând spectacole, expoziţii, participând la excursii.

Pe parcursul înaintării în vârstă, scăderea forţelor fizice şi psihice, antrenează schimbări semnificative. Imposibilitatea interacţiunii eficiente şi a comunicării cu cei mai tineri, senzaţia de neputinţă, îl face pe bătrân din ce în ce mai puţin comunicativ, mai introvertit, iar pe cei tineri mai puţin încântaţi de compania bătrânului. La bătrâneţe apare alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii teama de boală şi de moarte, care diminuează manifestările lor active, contribuind şi mai mult la senzaţia de epuizare generală, atât fizică cât şi a capacităţilor psihice.

Un aspect frecvent întâlnit la bătrâneţea înaintată este apariţia demenţei senile, a pierderii identităţii personale. Din fericire, nu întotdeauna deteriorările fizice şi cele psihice sunt sicronizate. Conservarea capacităţilor psihice, în condiţiile unui declin fizic, face ca îngrijirea să fie relativ uşoară. În cazul în care declinul psihic predomină, chiar dacă capacităţile fizice sunt mai bine păstrate, îngrijirea este mai anevoioasă, necesitând supraveghere permanentă.

Aspectul cel mai grav este cel în care pierderile sunt atât în plan fizic cât şi psihic, bătrânul fiind dependent în totalitate de familie sau de o instituţie de ocrotire. Din prezentarea aspectelor generale ale manifestărilor suferite de organism la bătrâneţe se poate concluziona că bătrâneţea este o problemă atât individuală cât şi socială. În multe ţări, cu o situaţie economică bună, s-au dezvoltat servicii numeroase în vederea sprijinirii acestei categorii de personae, aflate către sfârşitul vieţii.

ALERGAREA PE TIMP DE IARNĂ: 10 TRUCURI ÎMPOTRIVA FRIGULUI

Cercetările respective susţin şi fundamentează asistenţa socială a bătrâneţii, prin contribuţia mai multor categorii de specialişti. Îmbătrânirea este un proces complex, mecanismele prin care se produce nefiind în totalitate descifrate, motiv pentru care de-a lungul timpului au fost lansate diferite teorii.

În prezent sunt acceptate câteva teorii ale îmbătrânirii între care: Teoria genetică a îmbătrânirii, susţine că senescenţa şi moartea sunt înscrise în gene, îmbătrânirea este codificată în AND.

Conform acestei teorii, fiecare celulă deţine propriul ei program de evoluţie şi inevitabil autodistrugerea acesteia după un anumit timp. Distrugerea celulei se produce conform informaţiei genetice, programat, în momentul în care aceasta a realizat un anumit număr de diviziuni dinainte stabilit.

  1. ALERGAREA PE TIMP DE IARNĂ: 10 TRUCURI ÎMPOTRIVA FRIGULUI
  2. Trucuri anti-imbatranire a pielii
  3. BENEFICIILE ALERGĂRII
  4. Top 10 creme anti-îmbătrânire pentru ochi 2021
  5. Frumuseţe Archives - Ghid de tratament naturiste - impactbuzoian.ro
  6. Împachetări faciale anti îmbătrânire

Teoria acumulării aleatorii a erorilor Conform acestei teorii, îmbătrânirea se produce haotic, nefiind un proces programat, ci un proces de distrugere a organismului prin acumularea la întâmplare, pe parcursul vieţii a erorilor moleculare la nivel celular. Se presupune că erorile survin în cursul diviziunilor celulare, în momentul sintezei proteinelor şi anume în timpul transcripţiei şi translaţiei. Urmare a acestor erori, proteinele nu-şi mai îndeplinesc corect rolul, apar alterări metabolice cumulative, determinând în timp moartea celulei şi apoi a orgamismului.

Teoria alterării progresive proteice presupune că dermatolog pentru îngrijirea pielii anti-îmbătrânire proteică se produce după o sinteză corectă a proteinelor, după translaţie alergarea beneficiază împotriva îmbătrânirii erorile, cu consecinţele prezentate anterior.

Una din teoriile îmbătrânirii, mai recente, susţine că în cadrul metabolismului celular scade treptat capacitatea de neutralizare şi eliberare a radicalilor liberi de tipul 0, 03, H, H2 O2, etc. Aceşti radicali liberi 22 alterează membranele celulei, în special mitocondriile, ducând în timp la moartea celulei.