Ce este jocul „Balena albastră“, mecanismele psihologice ale jocului şi cum putem să ne protejăm copiii

Sute de tineri din întreaga lume sunt implicaţi într-un joc online periculos despre care există suspiciuni că ar fi provocat nenumărate sinucideri. Specialiştii spun că există câteva mecanisme psihologice pe care creatorul jocului le-a introdus, voit sau nu, şi care sunt de natură să dezactiveze apărarea psihică a organismului.

„Balena albastră” este catalogat drept un fenomen social extrem de grav care, printre altele, scoate în evidenţă problemele de comunicare şi cele relaţionale dintre părinţi şi copii. ”De cele mai multe ori, părinţii nu ştiu să comunice cu copiii. Pe acest fond, adolescenţii îşi găsesc refugiu în alte părţi, de multe ori online, şi, de curând, în acest joc”, explică psihologul gălăţean Stelian Chivu.

Potrivit relatărilor celor care au investigat fenomenul, adolescenţii implicaţi în jocul ”Balena albastră” primesc câteva zeci de sarcini, care se întind pe o perioadă de 50 de zile, pe care trebuie să le ducă la îndeplinire.

Copiilor li se cere inclusiv să se automutileze, iar în ultima fază a jocului ei primesc ”testul suprem”: simularea sinuciderii. Problema este că pentru mulţi tineri nu este o simplă simulare, ci o acţiune cât se poate de reală, în urma căreia ajung să-şi pună capăt zilelor. În urma verificărilor, s-a constatat că cei mai mulţi dintre adolescenţii care se înscriu în acest joc sunt izolaţi de familie sau colegii de la şcoală şi, pentru că au pierdut cumva contactul cu lumea reală, ajung să îl completeze cu cea virtuală.

”Copilul caută astfel o supapă, ca s-o numim aşa, prin care să comunice cu exteriorul, iar asta îi oferă jocul «Balena albastră». Ori, în cadrul acestui joc, este o persoană, ca un soi de tutore, care îl monitorizează continuu şi, în fiecare zi, îi dă câte o sarcină şi îl presează s-o ducă la îndeplinire şi să-i trimită şi poze prin care să demonstreze că a făcut ceea ce i s-a cerut. Jocul nu întâmplător a fost programat pe durata a 50 de zile, pentru că mintea subconştientă poate fi programată, manipulată exact în acest termen”, susţine psihologul Stelian Chivu. ”Balena albastră” pare să fie inspirat, crede Chivu, din jocurile video care urmăresc să implice jucătorul în tehnici agresive şi producerea de adrenalină în organism, astfel încât să simtă efectiv că joacă.

Manipulare subtilă şi sarcini care îi transformă în sclavi

Jocul practic în comunităţi stabilite pe reţeaua vKontakte, se bazează însă pe o manipulare subtilă şi este extrem de periculos prin sarcinile pe care le primesc jucătorii. Copii sunt obligaţi, printre altele, să se uite la filme horror, să asculte un anumit gen de muzică şi să se trezească noaptea la anumite ore.

„Aceste acţiuni accentuează receptivitatea tinerilor, care devin simpli executanţi pentru cei care îi coordonează din cadrul jocului «Balena albastr㻓, mai spune Chivu. În aceste condiţii, părinţii sunt de cele mai multe ori depăşiţi de situaţie, pentru că se dovedesc incapabili să vină cu un program pozitiv, care să treacă pe plan secund programarea subconştientă a copilului pe care a generat-o jocul. În a cincizecea zi, unora dintre copii li s-a cerut să-şi pună mâinile pe piept şi să-şi ţină respiraţia, imitând practic o persoană decedată. Problema este că există riscul uriaş ca subconştientul să execute în realitatea ceea ce-i cere adolescentul.

”Copilul va deveni foarte relaxat, intră într-o stare de inconştienţă, Iar dacă s-a programat să îşi ţină respiraţia, este suficient ca timp de 30-40 de secunde să nu respire pentru a genera o lipsă de oxigenare a creierului, iar la un minut se poate instala deja moartea cerebrală”, explică psihologul Stelian Chivu. Dacă reuşeşte să scape de sinucidere, copilul traumatizat în această manieră are nevoie de ajutor psihologic, pentru că va rămâne cu programe negative extrem de puternice, ce vor contura adultul de mai târziu.
Cum pot fi salvaţi adolescenţii prinşi în mrejele jocului

Jocul ”Balena albastră” dezactivează practic ceea ce specialiştii numesc creierul reptilian, responsabil cu instinctul de supravieţuire, iar adolescenţii ajung astfel indiferenţi în faţa morţii. Din fericire, există mai multe căi pentru a-i scoate pe tineri din mrejele acestui joc.

În primul rând, copiii trebuie monitorizaţi de părinţi, dar nu la modul dur, pentru că adolescenţii vor reuşi cumva să se sustragă de la acest gen de control. Comunicarea joacă un rol extrem de important, pentru că de ea depinde deschiderea copilului faţă de părinte.

”Dădăceala nu este bună, pentru că ea va închide adolescentul şi îl va face să se proiecteze mai mult către această lume virtuală”, precizează psihologul Stelian Chivu. Mental, mai spune psihologul, părintele trebuie să îi trasmită gânduri pozitive, iar emoţional o stare de încredere. De multe ori, acest lucru trebuie făcut, cuvintele nemaifiind necesare. De pildă, nu trebuie să îi spui că îl iubeşti, ci să îl iei pur şi simplu în braţe. Părinţii trebuie, de asemenea, să coboare la  mintea unui copil de 10 ani şi să intre în lumea lui. Asta înseamnă să alerge cu copilul, să se joace cu el sau să facă diverse alte lucruri.

”Exemplul propriu al părintelui va fi exemplul suprem pentru copil, care îl vede de multe ori ca pe o divinitate. Ceea ce vede la părinte, va face şi el. Dacă vede lucruri pozitive şi simte în aceeaşi manieră, apropierea de jocuri cum este «Balena albastră» nu este posibilă”, explică Stelian Chivu.

adevarul.ro

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*