Dungă sub ochi ca o ridă, Dicționare ale limbii române

Gazeta literară, iulie-decembrie Anul 11, nr. S-a umplut pămîntul de prepeliţe. Rouă tine pînă spre amiază.

Orbitor - Mircea Cartarescu

Cînd s-o face ziuă, dacă ţi-e cald, intri în iarbă să te scalzi. Aşa fac fetele lui Arşunel, fug dimineaţa din aşternut, aleargă pe cîmp şi intră unde e iarba mai mare. Le zboară prepeliţele pe la subţiori şi le cîntă pri­goriile cu guşă roşie pe la ascuţişurile pieptului. Pentru că nimeni n-a săpat vreuna. Ar fi săpat-o degeaba. Abia la vreo treizeci de metri sub pămînt dai de apă. Şi cînd dai, fuge mai la adine.

Asta în cîmp. Acolo unde mer­gem acum nu ştiu ce e, n-am fost niciodată. Ce folos că în satul pe care l-am lăsat în urmă sínt fintîni şi au avut apă, şi acum n-au decit cirloi de nisip? Le-a supt seceta cum a supt şi ugerul vacilor. A fost o secetă că şi luna se înnegrise, de-i mai rămă­sese într-o parte, aşa, ca un bănuţ de ou. Am spus aşa să înţeleagă omul mai repede, că-i noapte şi nu mă vede la faţă. La ziuă am să-i vorbesc altfel. După cile şiiu e şi străin de locuri, şi poate n-a lucrat niciodată pâ­­mintul şi nu s-a uifat prea des la cer cu praf în ochi.

Ş u S tru fie i de ituftîrit. In uru-i fug ca visuri; prin nouri joacă lună; L a peptu-i m ania neagră in falduri şi-ţ adună, Movili de frunze "n drum ifi Ic spulbera de sună, E ă r stea oa cea polară i -arată a Uii cale. Lătrat cu idas de zimbru resună in urechi. U n stol de panduri asp re trecu peste -a lui frunte.

Eu atîta ştiu, a fost o secetă care a tinut din săptămîna Floriilor pînă acum, spre toamnă. Şi pe urmă a venit a ploaie de cincisprezece dungă sub ochi ca o ridă şi a crescut iarba asta mare prin care călcăm acum cu caii. Sínt acuma, adică, lunile aprilie, mai, iunie, iulie şi august — toate în septembrie. S-a luat timpul de la început să-şi petreacă zilele netrăite. E cald ca-n iulie, înfloresc saloîmii ca-n aprilie şi se coc strugurii de toamnă.

O gloabă de moş începuse zilele trecute să se tină după fete tinere şi le făcea în dar basmale galbene. Au roit albinele în septembrie şi şi-au făcut stupi în crăpăturile despicate de secetă de la stilpii porţilor. Ferice de ăi tineri. Se-mbie noaptea cu faguri pe la porti, iar dimineaţa le e lehamite de miere. Tot în timpul ăsta se zice că s-ar fi ivit şi Fuierea pe cal, nu se mai arătase din toiul secetei. Lui Fuierea îi fugise nevasta de foame şi de sete.

Nu se ştia cu cine.

Karl May - Comoara Din Lacul de Argint

El zicea că o luase un vîrtej alb, într-o zi la amiază. Fuie­rea a plecat s-o caute cu calul, dar dungă sub ochi ca o ridă înapoi în fiecare noapte să vadă dacă nu cumva i s-a întors nevasta în lipsa lui. Făcuse cărare iot alergînd cu calul diutr-o parte într-alta.

1. Am riduri ce sa fac
2. Sentința era de două luni definitivă… Mai rămăsese transcrierea… — Și ai transcris?
3. Totul s-a sfirşit: nu-mi rămine decit să mă sinucid.
4. Ivatherm crema antirid
5. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd am devenit matur, am
6. Allure anti-imbatranire crema de unde sa cumpar
7. Poate scădea din cauza erorilor de refracție, leziunilor oculare și ale ochilor și a bolilor neurologice.
8. Definitia cuta definitie DEX Online, dictionar roman

Pe la noi, aşa de mult doar Ivăncel a alergat ca să i se dea răsplata fă­găduită pentru braţul pe care şi l-a pierdut acum zece ani la Mârăşeşti. In toiul secetei, Fuierea n-a mai venit să vadă dacă i s-a întors nevasta.

Iar pe locul unde bătuse mereu calea, s-a surpat pămîntul. Aşa spuneau nişte văduve cu dragostea ne­­trăită, eu n-am prea luat seama la cărare. Unii ziceau că l-au auzit în cîte-o noapte pe Fuierea, mergea cu calul pe sub pă­­mintul cărării şi-şi căuta mai departe nevasta. Eu nu l-am auzit, în fiecare seară aveam oasele frînte de lucru şi adormeam re­pede.

Macii însă, i-am văzut.

Dicționare ale limbii române

Cu macii e adevărat. Cînd s-a ter­minat seceta, după ce a plouat cit a plouat, am ieşit şi eu la marginea satului înspre locul unde rămăsese casa părăsită a lui Fuierea.

In curte, el avea un plop înalt, plin de pămint pînă sus, că-1 batea tot anul praful adus de Crivăţ. După secetă, zic, cînd nu mai era nici Fuierea, nici nevasta lui, am văzut cu toţii la încheieturile crengilor de sus, maci roşii înfloriţi.

Se vedeau de departe înalţi ca nişte tufe printre crengile plopului. Iar plopul era uscat de sus pină jos.

Cam asta-i. Dacă vrei să mai ştii ceva, întreabă-mă, pînă nu se scoală ăştia, — zice şi arată Înapoi cu mina peste umăr.

[SUB] Korean baby is watching her dad who is scared of paragliding.🪂

Un timp s-a auzit numai iarba ştergînd burţile cailor. Nici dinspre convoiul lung de călăreţi şi căruţe care-i urma pe vor­băreţii din fa ă, nu se auzeau alte zgomote mai pline şi mai continui decit acelea ale ierbii, ca şi cum oamenii care străbă­­teau noaptea cîmpul ar fi mers, dormind.

Treji se arătau, cel care vorbise despre secetă, apoi străinul care călărea alături de el şi-i asculta spusele, precum şi cel dintr-o margine a grupului din faţă, adică acela care pomenise de oul începutului şi sfîrşitului. Deasupra ierbii, se ivi din convoiul din spate o umbră înaltă care-şi mina calul cînd înainte, cînd înapoi. Nici el, nici părinţii lui n-au avut plapomă.

Corbu ăsta are un beteşug : mintea îi umblă cu basme şi cînd să scoată basmele pe gură, îi ies în formă de cîntec. Vorbele nu le cîntă, pentru că nu-1 a jută glasul, spune cîntecele ca şi cum ar vorbi. Nu mai ai somn, Corbule? Şi alerg cu calul să prind ce nu apuc cu vederea, Miroane. Am plecat de acasă, cu soarele asfinţit în cămaşă.

definiția cuta definiție dex

Ai grijă, Miroane, cînd s-o ridica soarele să nu scape Dănilă prin iarbă şi să-ţi ia porumbul şi tu să rămîi cu ochii la soare. Cu vorbele astea, Corbu tăcu, umbra nu 1 se mai vedea, ple­case. Iarba venea din faţă din ce în ce mai mare. Miron îl strigă pe Corbu de cîteva ori, dar nu-i răspunde nimeni. Cum se lungeşte şi adoarme, că-i suflă calul în tălpi cu nările. N-a mai rămas nimeni în sat?

Toţi au plecat în noaptea asta la dropie? Aproape mască de întinerire din fulgi de ovăz. De-ai fi între­bat oamenii din sat cu cîteva zile în urmă dacă au să plece în noaptea asta la dropie, jumătate ar fi tăcut, un sfert ar fi dat din umeri, iar alt sfert ar fi zis nu. Sfertul care ar fi zis că nu merge ar fi fost neamul lui Dănilă şi s-ar fi pregătit pe ascuns, cum s-a şi pregătit, să ajungă înaintea tuturor la dropie.